ASLO
CE REPREZINTĂ ȘI CÂND TREBUIE SĂ ÎNGRIJOREZE?
Dr. Mutic─â Nicoleta Camelia
     Infecțiile streptococice sunt extrem de frecvente în populație, îndeosebi în colectivități, față de care organismul manifestă o reacție de apărare imună prin secreție de anticorpi specifici față de antigenul microbian.
     Dintre toți streptococii, doar streptococul hemolitic grup A este cu adevărat periculos prin complicațiile pe care le poate induce. Reumatismul articular acut reprezintă o boală inflamatoare ce are etiologie infecția cu streptococ hemolitic A, afectând mai multe țesuturi, în principal inima și articulațiile, uneori sistemul nervos central și tegumentele.
     Streptococii din grupul A secretă peste 20 toxine și enzime dintre care cele mai importante sunt:
   - streptolizina O și S
   - hialuronidaza
   - streptokinaza
   - difosfopiridin-nucleotidaza
   - dezoxiribonucleaza
   - proteinaza streptococică
   - toxina eritrogenă
     Streptolizina O este letală dacă se injectează intravenos la animalele de experiență și determină un puternic răspuns imun în organismul infectat cu streptococ dacă infecția nu este tratată. Anticorpii produși de organism împotriva streptolizinei O sunt cunoscuți sub denumirea de ASLO.
     Cele mai frecvente infecții cu streptococ sunt localizate la nivelul căilor respiratorii superioare - angină, rinofaringită, scarlatină sau cutanat, însă infecțiile cutanate nu determină reumatism articular acut. Starea contagioasă este maximă în perioadele inițiale ale bolii, cu o incubație scurtă de circa 48 ore. În lipsa unui tratament antibiotic specific, streptococii persistă în căile respiratorii săptămâni sau luni, pacienții devenind astfel purtători și contribuind la răspândirea germenilor chiar dacă semnele de faringită au dispărut.
     Nivelul de anticorpi anti-streptolizină O, ASLO, se determină în sângele pacienților și permite identificarea infecției sau starea de purtător.
     ASLO încep să crească după circa 14 zile de la infecția streptococică, atingând un nivel maxim la 4-6 săptămâni și revin la normal lent în aproximativ 6-12 luni.
     ASLO sunt prezenți în serul persoanelor sănătoase în titru mic (150 - 400 UI/mL) ca urmare a infecțiilor anterioare cu streptococi producători de streptolizină O, cele mai multe infecții fiind ușoare.
     ASLO crescuți nu echivalează cu diagnosticul de reumatism articular acut. ASLO fără context articular reprezintă marca unei infecții anterioare, un răspuns normal al organismului și nu impune tratament antibiotic. Titrul variază cu vârsta, anotimpul, factorii geografici care influențează frecvența și intensitatea bolilor streptococice.
     Studiile au arătat ca numai 0,5-3% din pacienții care au prezentat faringită streptococică dezvoltă ulterior reumatism articular acut, la aceasta contribuind și o serie de factori genetici. Deci nu orice faringită streptococică dă complicații sistemice. Tabloul clinic al reumatismului articular acut este polimorf și diferă la copil față de adult. În contextul bolii reumatismale, ASLO atinge valori foarte mari (1000 - 1200 UI/mL).
     Tratamentul antibiotic urmărește eradicarea infecției streptococice și se administrează după diagnosticul cert de angină streptococică. În cazul declanșării reumatismului articular acut, tratamentul presupune în plus și o medicație antiinflamatoare și medicamente specifice complicațiilor cardiace, neurologice.  Medicul va decide indicația pentru profilaxie secundară după o infecție streptococică, adică administrarea unui antibiotic pentru a preveni recidiva reumatismului articular acut. Durata variază de la 5 ani până la tot restul vieții. Pacienții care au prezentat cardită sau valvulopatie în cursul reumatismului articular acut necesită cele mai lungi regimuri de profilaxie. În plus, acești pacienți necesită profilaxia endocarditei bacteriene în cazul unor extracții dentare sau intervenții chirurgicale în sfera ORL, digestivă sau genitourinară.
     Încă nu s-a reușit până în prezent realizarea unui vaccin împotriva infecției streptococice, fiind în desfășurare studii în acest sens.
     Trebuie subliniat faptul că există false reacții pozitive pentru ASLO asociate cu boli hepatice, tuberculoză, sindroame nefrotice, gamapatii monoclonale (ex. mielom multiplu). Tratamentul antibiotic suprimă răspunsul umoral față de streptolizina O și prin urmare testul ASLO nu este indicat la pacienții care au primit recent antibiotic.
     Se impune astfel determinarea ASLO în dinamică și evaluarea clinică a pacientului pentru identificarea unor simptome, semne de boală reumatismală sau portajul cronic de streptococ, explorări paraclinice suplimentare.
     În concluzie, ASLO se interpretează în contextul clinic al pacientului iar pozitivarea izolată nu constituie indicație pentru tratament antibiotic.
Documente de referință:
1.Marc C. Hochberg, Alan J. Silman, Josef S. Smolen, Michael E. Weinblatt, Michael H. Weisman. Rheumatoid Arthritis. Mosby Elsevier, 2009, p. 1093-1102.
2.Ruxandra Ionescu., Esentialul în Reumatologie, Editura Amaltea, București, 2006, p. 492-500.
3.Laura Damian, H.D. Boloșiu, Reumatismul articular acut I. Etiopatogeneză. Revista Română de Reumatologie, vol. XIV, Nr. 1, 2005, p.55-60.
4.H.D. Boloșiu, Laura Damian, Reumatismul articular acut II. Aspecte clinice și terapeutice. Revista Română de Reumatologie, vol. XIV, Nr. 2, 2005, p.127-138.