Bastonul a reprezentat dintotdeauna un simbol al sprijinului omului în mers. Istoria bastonului începe probabil în urmă cu patru milioane de ani (dacă ne raportăm la teoria evoluționistă) odată cu verticalizarea omului, bastonul reprezentând obiect de sprijin, unealtă, obiect de apărare, emblemă a puterii și cunoașterii. Cu timpul, bastonul a devenit o parte esențială a garderobei bărbaților din înalta societate, simbol de noblețe, eleganță și rafinament ce ascundea uneori nevoia unui sprijin suplimentar la mers.
     Astăzi, sprijinul în baston se indică în cazul unor dizabilități temporare sau permanente.
     - Pierderea echilibrului
     - Afectarea vederii
     - Dizabilitate fizică la nivelul membrelor inferioare datorită unor afecțiuni articulare,
       osoase sau musculare, sechele după accidente vasculare cerebrale. Astfel, bastonul
       compensează instabilitatea și redistribuie sarcina către brațe și membrul inferior
       sănătos.
     Ca design, bastonul nu a suferit modificări majore însă progresele s-au înregistrat în privința materialelor din care este construit. Cu toate că și astăzi întâlnim „la tot pasul” bastoane  din lemn confecționate din creangă de copac și întărite la foc, bastoanele moderne sunt produse din aliaje de aluminiu cu duritate și rezistență deosebite. Este reglabil pe înălțime iar aceste reglaje sunt marcate din trei în trei centimetri și au sistem de blocare pentru a evita coborârea bastonului în timpul utilizării. Unele bastoane pot fi pliabile pentru a putea fi depozitate ușor pe durata unor deplasări cu mijloace de transport. Pentru a crește și mai mult stabilitatea la persoanele cu probleme mari de echilibru, la persoane care au suferit accidente vasculare cerebrale, s-au confecționat bastoane cu trei sau patru picioare sau bastoane cu sprijin la nivelul brațului.
     Indiferent de formă sau tipul materialului, bastonul trebuie să îndeplinească câteva condiții esențiale:
     - Să fie ușor dar rezistent în același timp
     - Să aibă în dotare amortizoare din cauciuc solid la nivelul vârfului, interschimbabil, cu
       aderență la sol foarte bună pentru a elimina riscul alunecării
     - Mânerul să respecte prehensiunea fiziologică a mâinii

Cum utilizăm bastonul?

     - În primul rând
reglați înălțimea bastonului, adaptându-l la înălțimea dumneavoastră!Astfel, mânerul bastonului trebuie să fie la nivelul încheieturii mâinii atunci când stați în poziție dreaptă iar cotul să fie puțin îndoit. Un baston prea scurt va forța brațul în extensie și va apleca trunchiul înainte, reducând susținerea în timpul mersului și ducând în timp la deformări și complicații. Un baston prea înalt va forța brațul să se îndoaie prea mult, solicitând inutil mușchii triceps brahial și deltoid, conducând astfel la o stare  de oboseală.

     - Deplasarea cu bastonul necesită o bună musculatură la nivelul membrelor superioare și a centurii scapulo-humerale pentru a prelua din greutatea corpului la mers. Diverse patologii la nivelul membrelor superioare interferă cu utilizarea corectă a bastonului și în aceste situații se vor prescrie alte dispozitive pentru mers.

     -
Se recomandă utilizarea bastonului când pacientul a ajuns la o încărcare a membrului inferior afectat de minim 50% și bazinul nu mai basculează în timpul mersului. Până atunci, se folosesc alte tipuri de ajutătoare de mers.

     - Bastonul se ține întotdeauna în mâna opusă membrului inferior afectat
(de partea sănătoasă !) asigurând sprijin  pentru articulația genunchiului și șoldului. Sprijinul pe baston va prelua 25-30% din greutatea corpului.

     - Înlăturați covoarele care favorizează alunecarea și securizați cablurile electrice! Folosiți covoare antiderapante! Atenție la praguri! Îndepărtați obiectele inutile din cale și simplificați-vă viața!

     -
Învățați corect mersul cu bastonul de la persoanele specializate în domeniu! La început poate părea dificil însă cu ajutor și cu puțină practică veți căpăta dexteritate.
Folosirea incorectă a bastonului conduce la crearea unor engrame (scheme) de mișcare greșite care ulterior se corectează cu mare dificultate sau nu se mai pot corecta. Acest aspect este deosebit de important la pacienții care trebuie să se recupereze după accidente vasculare cerebrale.

     Bastonul se așază pe sol pe aceeași linie cu piciorul afectat.
     Bastonul și piciorul bolnav trebuie să atingă solul simultan, se vor mișca în același timp așa încât „pregătiți” bastonul cu un pas în fața dumneavoastră.
     Când pășiți cu piciorul afectat, jumătate din greutatea corpului se va sprijini în baston.
Pășiți ulterior cu piciorul sănătos care preia toată greutatea și tot așa. 

     Pentru a urca treptele, puneți mai întâi piciorul sănătos pe prima treaptă și apoi urcați bastonul odată cu piciorul afectat.
     În timpul coborârii, puneți mai întâi bastonul pe treapta inferioară, coborâți apoi cu piciorul bolnav și ulterior cu cel sănătos.
     Astfel, membrul inferior afectat nu va rămâne „neînsoțit”.


     Dacă în urma unui traumatism sau a unei intervenții chirurgicale medicul v-a interzis să călcați pe membrul inferior afectat, atunci va trebui să utilizați
cârje sau cadru de mers. Înălțimea lor va fi adaptată înălțimii dumneavoastră, la fel ca și bastonul. Cârjele nu trebuie să facă presiune în axile. Ele trebuie să ajungă la 2-4 centimetri sub axilă atunci când stați în picioare în poziție dreaptă, mânerele să fie la nivelul șoldurilor iar coatele puțin îndoite. La cadrul de mers, mânerele trebuie să ajungă la nivelul încheieturii pumnului de ambele părți.

     Pentru mers, vă sprijiniți mai întâi pe membrul inferior bun. Duceți cârjele în față. Transferând greutatea corpului pe cârje, duceți piciorul afectat între cârje fără încărcare. Apoi pășiți cu piciorul bun. Membrul inferior afectat nu trebuie să rămână în aer ci în sprijin virtual pe sol iar în mers se atacă solul cu călcâiul, se rulează pe vârf, glezna se flectează și șoldul va face extensie completă (în condițiile în care aceste articulații permit mișcarea). Urcarea și coborârea scărilor respectă aceleași principii ca la baston.

     La fel se procedează și cu cadrul de mers. Însă atenție! Nu încercați niciodată să urcați sau să coborâți scările cu ajutorul unui cadru de mers!
Documente de referință
1.www.sistemeortopedice.ro
2.Kristjan T. Ragnarsson. Chapter 64. Lower Extremity Orthotics, Sh.oes and Gait Aids in Physical Medicine and Rehabilitation. Fourth Edition. Volume 2. Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 2005, p.1377-1403.
3.T. Sbenghe. Recuperarea Medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor. Editura Medicală, București, 1981.