Ce este osteoporoza?

     Osteoporoza este o boală a întregului schelet caracterizată prin scăderea masei osoase și alterarea structurii osului, cu creșterea fragilității osului și risc crescut de fractură.
     Osteoporoza este o boală a vârstei înaintate, cu aglomerare după 45 ani la femei și după 65 ani la bărbați. Această boală este responsabilă de pierderea capacității funcționale, risc de fractură (fracturi vertebrale, antebraț, șold) și adesea decesul prematur. Circa 25% din femeile de 70 ani au cel puțin o fractură vertebrală iar prezența unei fracturi vertebrale crește de 5 ori riscul pentru fracturi vertebrale ulterioare. Osteoporoza determină astfel un impact economic deosebit de important iar costul tratamentului este comparabil cu acela pentru bolile cardiovasculare sau astmul bronșic.
     Osteoporoza este frecvent trecută cu vederea iar inițierea tratamentului adesea întârziată.
     Osteoporoza survine pe fondul pierderii naturale de masă osoasă care începe la vârsta de 35-40 de ani și continuă, mai mult sau mai puțin accentuat, toată viața. Riscul de osteoporoză depinde de dezvoltarea scheletului în tinerețe și de nivelul pierderii osoase în viața ulterioară. Masa osoasă depinde în principal de factori genetici, hormonali, nutriție, activitatea fizică și există diferențe între bărbați și femei.
     Inclusiv bărbații pot fi afectați de osteoporoză. Majoritatea au cauze secundare de osteoporoză, cele mai frecvente fiind excesul de glucocorticoizi, excesul de alcool şi hipogonadismul.

Factorii de risc pentru osteoporoză:
          - Antecedente familiale
          - Sexul feminin
          - Vârsta înaintată
          - Masa musculară redusă
          - Menopauza precoce (înainte de 45 ani)
          - Histerectomia
          - Sedentarismul
          - Aportul scăzut de calciu
          - Expunerea redusă la soare
          - Fumatul, alcoolismul
          - Unele medicamente
          - Boli endocrine, hematologice, inflamatoare, digestive, genetice

Cum se manifestă osteoporoza?

     Osteoporoza este asimptomatică în absența oricărei fracturi. Pot apare vagi dureri vertebrale „de oboseală” cu tendință la accentuare progresiv.
     Oricare os al scheletului poate fi sediul unei fracturi pe fond de osteoporoză, dar trei sedii sunt considerate tipice: antebraț, șold, corpul vertebrelor dorsale și lombare.
     Fracturile la nivelul antebrațului și șoldului apar de obicei în urma unui traumatism (ex. cădere) și necesită îngrijire ortopedică.


Fracturile vertebrale se instalează spontan și determină simptome sugestive:
          - durere vertebrală în regiunea dorsală inferioară și lombară superioară
            relativ brusc instalată, se accentuează în poziție șezândă sau în picioare, la
            tuse dar se ameliorează în poziție culcată
          - durerea are tendința de a iradia între omoplați sau de-a lungul spațiilor          
            intercostale
          - apare cifoza (spatele „rotund”, „gârbovirea”) care se accentuează
            progresiv, scăderea în înălțime ! (măsurați-vă înălțimea periodic!)
          - apariția pliurilor cutanate la baza toracelui
          - se micșorează volumul cutiei toracice, apare dispneea (dificultate în
            respirație) deoarece fiecare fractura vertebrală micșorează
            capacitatea vitală cu circa 7%
          - simptome gastrointestinale precum durerea abdominală, reflux,
            hernie



Ce investigaţii puteţi face?

     Medicul va recomanda pentru dumneavoastră o serie de analize de laborator și explorări pentru măsurarea densității osoase.
     Analizele de laborator (ex. VSH, hemogramă, calcemie, calciurie, fosfatemie, fosfataza alcalină, proteinemie, enzime hepatice, creatinină, electroliți, metaboliții vitaminei D, hormoni, imunogramă) au scopul principal de a descoperi eventualele cauze de osteoporoză secundară dar și patologii asociate care vor influența decizia de tratament.
     Există o serie de markeri ai remodelării osoase (fosfataza alcalină, osteocalcina, propeptide ale colagenului tip I, hidroxiprolina urinară, telopeptidele colagenului tip I) ce pot fi dozați în ser sau urină, aceste analize oferind informații în dinamică despre ritmul pierderii osoase, riscul de fractură, aprecierea pe termen scurt a beneficiului terapeutic sau despre complianța la tratament.
     Examenul radiologic al coloanei vertebrale identifică fracturile vertebrale iar severitatea lor se apreciază pe baza unor scoruri radiologice. Uneori, metode imagistice adiționale precum tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară pot fi utile în diagnosticul diferențial sau stabilirea vechimii unei fracturi vertebrale. Identificarea precoce a unei fracturi vertebrale permite inițierea tratamentului medicamentos, inclusiv a tratamentului chirurgical de stabilizare vertebrala (vertebroplastia) atunci când se impune.
Măsurarea densității osoase se poate realiza prin mai multe metode.

     Osteodensitometria DXA este astăzi cea mai utilă metodă de diagnostic a osteoporozei. Totodată, oferă posibilitatea de urmărire a pacienților și evaluarea tratamentului. DXA a fost creată ca o metodă de măsurare precisă a densității osoase la sedii multiple precum coloană vertebrală lombară, șold, antebraț sau corp total. Gradul de iradiere este foarte redus. Diagnosticul densitometric se bazează pe valoarea cea mai mică a scorului T la nivelul coloanei lombare, colului femural şi șoldului total.
     DXA nu reprezintă o metodă de screening a populației. Consultați medicul reumatolog sau endocrinolog. El va identifica factorii de risc pentru osteoporoză sau fractură, va indica sediul de determinare a DXA și va interpreta rezultatele testului pentru a stabili tratamentul potrivit fiecărei persoane. De asemenea, va indica perioada unei noi testări DXA.
     Ultrasonometria este o metodă cu ultrasunete. Cele mai utilizate aparate fac măsurătorile la nivelul călcâiului însă metoda nu măsoară direct densitatea masei osoase. Are avantajul costului redus dar și dezavantajul erorilor de determinare și interpretare și nu trebuie substituită metodei DXA.
     Riscul fracturilor de fragilitate a fost stabilit pe baza unui protocol cu nume codificat FRAX, ce poate fi accesat pe internet (http://www.shef.ac.uk/FRAX), care combină existenţa factorilor clinici de risc cu valorile osteodensitometriei DXA.

Cum puteţi trata OP?

     În primul rând se aplică măsuri de prevenție:
          - Aport optim de calciu și vitamina D în toate perioadele vieții; alimentele
            cele mai bogate în calciu sunt lactatele, pâinea integrală, cerealele și
            conservele de pește cu os. Medicul  va prescrie doza necesară de calciu și
            vitamina D în funcție de vârstă și afecțiuni asociate.
          - Aport optim de vitamina C în perioada de creștere a scheletului
          - Încurajarea activităților sportive, îndeosebi a celor în aer liber. Exercițiul
            fizic aduce beneficii la toate vârstele. În cadrul programelor de
            kinetoterapie puteți efectua exerciții fizice specifice.
          - Încetarea fumatului și a consumului de alcool;
aceste noxe cresc riscul de
            fractură!
          - Expunere la soare dar cu respectarea măsurilor de protecție
          - Protejarea față de fracturi: luați măsuri dumneavoastră și cei din jurul
            dumneavoastră pentru a preveni căderile - tratați cu atenție toate bolile ce
            generează amețeli și pierderea echilibrului, utilizații ajutătoare de mers
            (baston, cârje, cadru), pernițe protectoare pentru șolduri, atenție la
            suprafețele alunecoase și marginile covoarelor!

     Mai multe tratamente farmacologice au fost propuse de-a lungul timpului în osteoporoză. Toate medicamentele anti-osteoporotice au capacitatea de a reface masa osoasă dar numai pentru unele există dovezi certe că previn fracturile. Se folosesc mai multe clase de medicamente pentru osteoporoză. Medicul va indica tratamentul potrivit fiecărui pacient, după investigaţiile necesare. Durata tratamentului este de asemenea stabilită de medic.
Nu iniţiaţi singuri terapia!
          - bisfosfonați (alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat)
          - denosumab
          - hormonul paratiroidian și teriparatidul (pentru osteoporoza severă)
          - estrogeni, modulatori ai receptorilor de estrogeni
          - calcitonina
          - vitamina D, calciul
          - hormonul testosteron la bărbații cu hipogonadism

Când se inițiază tratamentul farmacologic?

          - Paciente cu osteoporoză diagnosticată prin metodă DXA la coloană
            lombară sau șold
          - Paciente cu fractură de fragilitate (şold, vertebra, humerus, bazin,
            antebraţ) și osteopenie diagnosticată prin metoda DXA
          - Paciente în tratament cronic cu corticosteroizi și care au osteopenie
            diagnosticată prin metoda DXA
          - Paciente cu osteopenie diagnosticată prin metodă DXA dar care prezintă
            un risc crescut pentru fracturi (peste 20% scor FRAX, peste 3% risc pentru
            fractură de șold)

     În osteoporoză profilaxia este superioară tratamentului!
Luaţi măsuri din timp!
Documente de referinta.
   - Ionescu R. Esentialul in Reumatologie. Editura Amaltea, București, 2006.
   - Marc C. Hochberg, Alan J. Silman, Josef S. Smolen, Michael E. Weinblatt, Michael H. Weisman. Metabolic Bone Disease. Mosby Elsevier. 2009, p. 1937-2028.
   - The Clinician’s Guide to Prevention and Treatment of Osteoporosis - National Osteoporosis Foundation (NOF), version 1, April , 2014.
   - Pauline M. Camacho, Steven M. Petak et al. American Association of Clinical Endocrinologists and American College of Endocrinology. Clinical Practice Guidelines for Diagnosis and Treatment of Postmenopausal Osteoporosis 2016. Endocrine Practice, vol. 22 (suppl 4), September, 2016.
   - Curs internațional de osteoporoză cu certificare în osteodensitometrie - Cluj-Napoca, 11-14 aprilie 2007.
   - Diana Păun, Claudiu Ţupea, Corina Neamţu, Constantin Dumitrache, Cătălina Poiană. Terapii curente și direcții de cercetare în tratamentul osteoporozei. Revista Română de Reumatologie, vol. XXII, nr. 3, An 2013, p. 121-128.
   - Ghid pentru diagnosticul și tratamentul osteoporozei de postmenopauză - Comisia de specialitate Endocrinologie a Ministerului Sănătăţii.